Cu acea blândețe pătrunzătoare de câine, Mulţescu a ,,driblat portarul din priviri" așa cum avea să spună uriașul jurnalist Ionuț Chirilă. Era în turului 2 al Cupei Campionilor Europeni între Dinamo și Hamburger SV, pe 23 August, în fața a 80 000 de oameni, când Mulţescu a rupt plasa portarului Holger Stein cu un șut de la aproape 40 de metri. Acuş se fac 40 de ani de la acel trasor care ne-a apropiat de o semifinală CCE și de un vis chiar mai măreț, iar recent același om a oprit o torpilă care ne ar fi trimis cu inimile de sânge către coșmarul ligii secunde.
Talentul său managerial, cum ar spune britanicii, cel de a vedea jucătorul prin echipa sa, se vedea încă din declarația de după acele meciuri cu nemții: ,,Forța de grup a contribuit foarte mult . De la agonie la extaz și invers, nu a fost decât un pas. L-am văzut pe portar cam ieșit din poartă și am prins un șut plin, nemții nu se gândeau că trag de la o așa distanță și nu aveam marcaj strâns pe mine" (G.Mulţescu).
I se spune "SMURDUL", toată lumea știe asta, tocmai pentru această capacitate a sa de a reridica mortul în picioare. Mie însă nu mi se pare chiar potrivită această etichetare.
A jucat la Jiul Petroșani sosit fiind de la juniorii Stelei (cel puțin de clișeul cu dinamovist de mic am scăpat), acolo unde a jucat 239 de meciuri, marcând 74 de goluri. Chestiunea e că atunci când joci 8 ani cu câteva zeci de mii de mineri în ceafă, adică cu niște oameni care transmit instant poftă de viață și chef de muncă prin aplombul lor și pentru care un gol e ca lumina soarelui din gura şutului, te molipseşti, devii dependent de munca ta și vrei să asuzi. Ideea cheie e că dacă îi dai un târnacop și o salopetă lui Nea Gigi el va deveni instant cel mai veridic miner, dacă îi pui o tocă pe cap el va fi automat licențiat, capabil să predea, iar dacă îl îmbraci în tricoul alb roșu va juca de câte ori e nevoie și a fost nevoie de 132 de ori și va da atâtea goluri cate poate da și a dat 29.
Mai mult decât atât, va veni la 68 de ani, riscând să faca o realitate din versul imnului , fiind alături până la moarte și dincolo de ea și va apăra cei doi câini roșii de pe tricourile de dinamovist la apariția cărora a contribuit și el. În meciul retur din acel fain '83 el și cu Ţânţarul au contribuit cu câte o boabă în poarta nemților austriacului Ernest Happel, la fel cum în aceeași formulă au sărit în ajutorul echipei Dinamo.
Gheorghe Mulţescu este celebru și prin numărul echipelor antrenate, semnând în cariera de până acum un numar de de 35 de angajamente ca antrenor principal , pregătind în patru rânduri și Dinamo București.
Până și cele 5 echipe turcești antrenate vorbesc despre vocația sa, știți vorba aia " cum e turcul și pistolul", or' cine îi înțelege pe ăștia, înțelege orice și pe oricine pentru că e meseriaș, altfel cum s-ar putea explica rapiditatea cu care deschide ochi, limpezește minți și dezleagă piedici la picioare, întorcând cât ai zice pește orice echipă cu fața la poarta adversă, iar asta , cred eu , se numește chirurgie pedagogică, in totală opoziție cu acel gen de ,,coach" care doar transformă cuvintele în vorbe, ci cel care transformă faptele în fapte. Începând cu anul care vine putem spune fără exagerare anul 2021 după Mulţescu, nu că ar fi făcut un miracol, ci pentru că e singurul care a sărit să salveze.
Mulți ca Mulţescu am avut, dar din Mulţimea lor, doar Mulţescu ne-a Mulțumit! DDB!
Articol scris de: Constantin Vlădeanu sursa foto: antenasport.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu