Ultima Postare

Vestea săptămânii pentru dinamoviști: Dinamo si zborul către o noua victorie

  Sursa foto: Sport Pictures Dinamo obține o prelungire crucială în "cursa contra cronometru" spre ieșirea din faliment, asigurându-și șansele de a debuta în competițiile continentale în sezonul viitor. "Roș-albii" au câștigat un important joc tactic în instanță. Dinamo a obținut un avantaj crucial în lupta pentru supraviețuire. Echipa își extinde acum gama de opțiuni pentru a se pregăti pentru o perioadă de joc mai lungă. Dinamo a obținut un avantaj semnificativ în jocul contra cronometru. Aceasta este o strategie importantă pentru a evita o "definitivă descalificare" din competițiile majore. "Săptămâna câștigată" este crucială pentru a obține resursele necesare. Asemănător unui antrenor care își restructurează echipa pentru a maximiza performanțele în sezonul viitor. A doua repriză: "astfel încât dinamovistii sa aibă suficient timp ...

Post Top Ad






Dezvăluiri COLOSALE ale lui Cornel Dinu din perioada de aur a Bucureștiului











Legenda dinamovistă Cornel Dinu a împlinit 70 de ani în august 2018, prilej cu care a acordat un amplu interviu Gazetei Sporturilor. "Mister" a povestit, printre altele, cum se derulau petrecerile bucureștene din anii '70- '80




- Petrecerile cum erau în anii '70, '80?
 - Cel mai bine creionează acest aspect Fănuș Neagu într-una dintre meditațiile sale: "Era mult mai bine atunci când noi toți îl uram pe unul decât acum, când ne urâm între noi". Era o boemă a Bucureștiului de o frumusețe extraordinară.

- Unde vă întâlneați?
- Nu exista refacere după meciuri, toate echipele din București mergeau la Baia Centrală, unde aveam duș, masaj, saună, duș cald, bazin rece. Se beau două, trei beri și de acolo se pleca la restaurantul Berlin. Acolo era o comuniune de fotbaliști, Dinamo, Steaua, Progresul, plus actori, artiști. Lunea era plin.

- Berlin unde era?
- Restaurantul Berlin era vizavi de Casa Centrală a Armatei. În anii '50-'60, un loc de promenadă al fotbaliștilor mai era restaurantul Ministerului de Interne. Noi eram mici copii. Se suiau cu motocicleta pe mese, se agățau de candelabre. P-asta a făcut-o și Mopsu' o dată, s-a agățat de un candelabru, a deranjat-o pe doamna Lucescu și într-o replică Dumitrache și-a dat pantalonii jos. A fost o înfrățire cu actori, cu scriitori, ăsta era anturajul meu. La modă mai era și braseria de la Athene Palace, unde mergeam des pentru că era un loc apropiat de Dinamo. Barmanii, chelnerii erau toți dinamoviști. Acolo l-am cunoscut pe Fănuș, când ne-a făcut cadou mie și lu' Mopsu' niște bomboane fondante de ne-au sărit plombele. Noi eram la șpriț și el ne dădea bomboane, credea că noi eram pe fondante acolo! Era o lume diversă, veneau și doctori, și avocați. Plus Fănuș, Băieșu, Dinică, profesorii de la Drept...

- Ce se bea la petrecerile acelea?
- Începutul era pe bere și de cele mai multe ori finalul era pe câte o sticlă de whisky, iar la masă se bea vin. După un derby, Eugen Barbu a scris: "Ce credeți? Că s-a încheiat cuplajul pe stadionul "23 August"? Nu, a continuat în barul Atlantic, unde selecționata Dinamo-Steaua a fost învinsă de echipa ospătarilor". Era adevărat, mingea era făcută din sutiene și din ciorapi de balerine.

- Veneau și fete, ca azi, după fotbaliști?
- Dumitrache a avut întotdeauna două studente, una era la chineză. Mopsu' o certa că nu știa să jongleze cu mingea, "uite, mă, ce proastă-i asta, nici nu e în stare să țină mingea pe picior!". În general, erau artiste și balerine. Fără să vrei, nu puteai să nu găsești o balerină îndrăgostită de fotbaliști! Una dintre prietenele mele era Ica Zăman, devenită balerină din clasa a 11-a. A plecat cu mine într-un cantonament, a stat cu mine p-acolo, bineînțeles că în altă cameră. Pe urmă am fost prieteni vreo câțiva ani de zile. Se cuplase cu un italian și am găsit-o pe la mare. Mopsu' nu mai era la Dinamo, eu eram cu Sandu Gabriel, cu Dobrău. Când a văzut Sandu Gabriel că asta stătea la Hotel Europa cu bere Tuborg la discreție și cu whisky, mi-a zis direct: "Tată, te sacrifici, te întorci la asta! Tu nu vezi ce se bea aici?!".

- Notele de plată erau mari?
- La Atlantic nu plăteam niciodată. Mai rămânea cîte o ladă de whisky și era miză la meciul fotbaliști-ospătari. Ne băteau mereu, că noi eram amețiți deja, ei erau mai în formă. Chiar dacă pierdeam, ei puneau whisky-ul pe masă. Mai făceam un concurs de dat cu mingea din ciorapi în tobă. O altă protipendadă teribilă era la Mogoșoaia. Singurii acceptați acolo eram eu, Cheran și Dumitrache. Acolo erau Fănuș, Băeșu, Marin Preda, compozitorul Vasilache, Sânziana Pop, Cella Serghi. Pentru că m-ați întrebat ce se bea, eu am fost lăsat după 1968 moștenitorul lui Corneliu Popa la Nea Mitică Creangă.

- Nea Mitică...
- Ce era asta? Nea Mitică Creangă era un maestru enolog de mare valoare care răspundea de toate pivnițele cu vin roșu pentru export. Cele mai bune vinuri ajungeau la el, avea vreo trei crame. Se beau cele mai bune vinuri roșii din România, în eprubete de doi litri. I-am dus pe toți acolo: Fănuș, Băeșu, Sandu Boc, Lajos Sătmăreanu. S-au suit pe butoaie în pivniță, să cadă de pe butoaie și să-și rupă picioarele!






sursa: www.gsp.ro

Comentarii