[starttext]
Dinamo București - Athletic Bilbao: Un egal care menține bruma de speranță cu care am început dubla pentru calificare in playoff...
Meci început temător de ai noștri, mult prea temător. În primele 20 de minute am fost dominați, ne-am cam lăsat dominați copios. Am fost copleșiți, se pare, de numele adversarului și adversarilor. Nu-mi amintesc să fi legat mai mult de patru, cinci pase consecutive... Când intram în posesia mingii părea că nu prea știm ce să facem cu ea. Ne lipsea complet îndrăzneala!
Pe scenariul ăsta, s-a întâmplat ceea ce parea inevitabil: În minutul 21 Bilbao deschide scorul, în urma unei faze fără istoric special, cu senzația ca Penedo poate ar fi putut face mai mult pentru a atinge macar mingea trimisă spre poartă.
Amărăciunea primirii golului pare să-i fi trezit pe ai noștri, care și-au dat seama că nu prea mai au ce să apere și ieșirea la joc nu mai poate fi amânata. Începuse să-mi pară rău că n-au înscris ăia mai devreme...
Căpătam siguranță pe măsură ce timpul trecea și echipa a ieșit la joc. Și n-am mai vazut nici un fel de diferență! Am început să facem presing curajos, să recuperăm mingea rapid și să construim. La construcție ne-am descurcat rezonabil, pe alocuri am controlat jocul și ne-am descumpănit adversarul. Construind și dându-ne seama ca merge, am căpătat mai multă îndrăzneala, pregătind parcă începutul reprizei ce avea să urmeze. Simțeam o fărâma de încredere care mi se insinua în minte și suflet, toc crescând...
Începe repriza a doua, cu faze la ambele porți, ai noștri fiind din ce in ce mai periculoși. În minutul 55 Rivaldinho înscrie un gol fabulos. Habar n-aveam ca poate șuta în „halul” ala... Năprasnic, de la cca 30 metri, aproape de vinclu. Portarul, abia a schițat gestul ridicării brațelor. Păcat că nu și-a putut stăpâni entuziasmul și a primit gratuit (ca să evit prostește) cartonașul galben, scoțându-și tricoul. Fapt care n-aș zice că a umbrit prea tare frumusețea fazei, insa n-am putut sa-mi stăpânensc senzația că e păcat.
Apoi Dinamo a jucat ca o echipa mare!
A presat, a recuperat, a construit și s-a apărat cu siguranță. Sigur, calibrul adversarului ne-a împiedicat sa dominam consistent, însă ne-am ridicat prin joc foarte aproape de nivelul lor. N-am mai avut ocazii clare. In careul nostru, Nascimento a respins de pe linia porții o minge care depășise portarul...
Hanca n-a jucat rău, însă n-a ieșit cu mai nimic în evidența, cum ne obișnuise într-o vreme...
Filip a jucat bine, nu excepțional, însă infinit mai bine decât în ultimul meci de campionat, despre care nu prea-mi place sa-mi amintesc...
Nemec a cam fost anihilat, a înscris un gol din offside, gol „suspectat” de comentator c-ar fi fost valabil. Deși, la reluare era cat se poate de evident ca semnalizarea tușierului fusese corecta... Spre final a fost înlocuit de Albin, care nu s-a prea vazut. Si Nascimento a fost schimbat cu Anton, care în cele câteva minute jucate a arătat (după gustul meu) viziune, trimițând niște pase lungi și precise. Nu prea ințeleg de ce nu joacă mai mult, dacă nu este accidentat.
Publicul si-a facut datoria, iar dupa inscrierea golului, când echipa juca bine, a fost chiar magistral...
Una peste alta, un meci început timid, continuat binișor, ajuns la bine și pe alocuri foarte bine, chiar controlând parte din meci. Returul va fi unul foarte greu, șansele noastre nefiind chiar mari, dar radiografiind meciul care tocmai s-a încheiat putem, cred, să încropim oarecari speranțe...
Articol scris de: Fane Duru
sursa photo: www.facebook.com/FCDinamoOfficial
[endtext]
Comentarii
Trimiteți un comentariu