L-am și contestat, l-am și lăudat, însă el a fost mereu același. S-a râs până și de cum aleargă: forțat, pe călcâie, ca într-un balet nou, dar care face partenerul să se calce pe picioare. Comparat cu Charlie Chaplin sau cu Suciu din ,,Pistruiatul", omul joacă, joacă și când nu pare ziua lui Dinamo. Noi nu prea am observat, dar între timp Diego Fabbrini a devenit dinamovist.
,,Ciao, ragazzi! Vreau să vă mulțumesc pentru suportul vostru pe care ni-l oferiți la fiecare partidă, în această perioadă dificilă!"
Toată lumea vede cum driblează, acel dans toscan încheiat cu un placaj al fundaşilor sau cu o pasă de multe ori neînțeleasă de colegi. Ineficient? În niciun caz!
La mijlocul lunii noiembrie avea un procentaj de 89% pase reușite, iar la acel indice Instat, doar Valle era mai bun. Numai că Borja s-a dus la vale, iar Diego a luat-o la deal pentru a ajuta echipa, așa cum vede că o facem noi suporterii.
"Întâi de toate voiam să vă mulțumesc pentru cumpărarea biletelor virtuale, care am văzut că s-au epuizat și la meciul cu Viitorul și pentru meciul cu Fc Argeș."
Fabbrini face parte din lunga listă a jucătorilor de la Dinamo care au venit ori au crescut aici, au jucat, le-a plăcut, au plecat și s-au reîntors. Toată lumea știe celebra melodie a Mariei Nazionale:
Ciao! Ciao!
Non devi piangere
Ciao, ciao!
Se vuoi scrivimi
Ceao, ciao!
Ti amo credimi
Ciao, ciao
vedrai che io ritornero!
Adio! Să nu plângi, îți voi scrie, te iubesc, crede-mă că eu mă voi întoarce!
Și câți nu s-au reîntors. Chiar și Contra a făcut-o, doar că el a crezut mai degrabă în proiect, din cauza asta a revenit, un proiect cu multe zerouri europene. Iată diferența dintre Diego și Cosmin! Dinamo înseamnă Adio, dar rămân cu tine!
"Vreau să le mulțumesc tuturor suporterilor care s-au înscris în proiectul DDB, pentru că ne ajută mult, atât pe noi jucătorii, cât și clubul!"
Diego Fabrini s-a născut în San Giuliano Terme, în Italia pe 31 iulie 1990. (Pentru Dinamo 31 iulie, dar 2005, înseamnă câștigarea primei Supercupe a României într-un 3-2 cu Steaua).
Acest jucător a trecut în carieră pe la nu mai puțin de 12 echipe, nu a dat foarte multe goluri, doar 20 în 266 de partide, dar numele acelor echipe spun multe despre valoarea intrinsecă a acestui jucător: Empoli, Udine, Watford, Palermo, Siena, Milwall, Moddlesborough, Spezzia, Oviedo, FC Botoșani, ŢSKA Sofia și Dinamo București. "Un grande giocatore", cum ar spune conaționalul său Dario Bonetti și mai mereu făcând: "una grande partita".
,,Forza Dinamo ! Sperăm să ne vedem cât mai curând cu voi pe stadion și să facem lucruri frumoase împreună. Ciao!" Dar rămân cu voi aș adăuga eu.
Iată ce declara el în august, la reunirea lotului lui Gigi Multescu: ,,Eu mai am doi ani de contract, sunt fericit..familia mea se simte bine aici, în București, deci Vom rămâne!" Omul e adaptat aici, e profesionist și e dinamovist, făcând parte dintr-o nouă rasă de dinamovişti, cei care revin după un Ciao! Și apropo de veniri, plecări, rămâneri, dezertări sau trădări, Jerry Gane, antrenorul interimar, băiat foarte fain, a declarat recent: ,, Stau până la finalul anului pentru jucători și pentru suporteri! Ca să vedeți cum în coada oricărei declarații vizavi de Dinamo, cuvântul suporteri e acolo.
Noi suntem singurii pentru care nu există Ciao, ci doar RĂMÂN CU TINE ! Jucătorii vin și pleacă, dar numai prin rămânerea noastră rămâne și Dinamo. Să ne ajute Dumnezeu să salvăm Dinamo, prin noi înșine și prin cât mai mulți jucători precum Diego Fabbrini!
Articol scris de: Constantin Vlădeanu
sursa: telekomsport.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu