[starttext]
Umorul continuă să trăiască în „Groapă”. E una dintre puținele valori rămase intacte, alături de nemuritorul stadion. Asta treceți-o la tentative de glume. Dinamo este o echipă de 10, spun suporterii. Locul 10 în clasament, cu 10 puncte după 8 etape.
Gluma se îngroașă și capătă aspecte grotești atunci când privești golverajul negativ. 12-16, deci o medie perfectă de două goluri încasate pe meci.
Florin Bratu se apără și reproșează indisciplina tactică a jucătorilor. Lipsa de implicare. Fără să o spună explicit, acuză și valoarea scăzută a oamenilor pe care îi titularizează prin rotație. Tocmai instabilitatea primului „11” a ajuns să fie ținta reproșurilor pe care, la rându-i, le primește „Mitraliera”.
Acuzat totodată și de relația proastă pe care o are cu jucătorii cu personalitate. Trădat de randamentul slab al celor pe care a insistat să îi transfere, Axente sau Popovici, ori al celor pe care a insistat să mizeze, cazul grecului Katsikas, antrenorul pare expus. Și tot mai aproape de o demitere.
Mesajul președintelui Alexandru David, îndreptat, chipurile, către fotbaliști, este neechivoc. Dacă nu câștigă următoarele două partide, în deplasare la Iași și acasă cu Sepsi, pe Bratone nu îl paște un transfer ca în celebrul scheci cu Toma Caragiu și Mircea Diaconu, ci o demitere.
Acest „Cu Florin Bratu trebuie să avem răbdare” sună mai amenințător decât o acțiune a lui Alibec spre poarta lui Penedo. Și ajungem astfel la ultima ispravă a dinamoviștilor, înfrângerea din „Groapă” cu Astra.
Rezumând, partida Dinamo-Astra 1-2, a fost câștigată de un antrenor de aproape 67 de ani în fața unuia de 38 de ani. Gigi Mulțescu l-a bătut pe Florin Bratu cu o echipă și cu un lot nu neapărat peste cel al lui Dinamo, guvernat de un patron imprevizibil și cu un atacant, Alibec, care acum o jumătate de an era pe punctul să se lase de fotbal.
Dacă Florin Bratu, a cărui dragoste de meserie am admirat-o de la bun început, ne convinge că formația aliniată de Mulțescu este peste cea a lui Dinamo, avem punctul de pornire pentru o discuție interesantă.
Posibil ca fundașii Belu, Cestor, Erico de Silva și Radunovici să fie superiori mai tinerilor Corbu, Popescu, Ricardo Grigore și Vlad Olteanu. La mijloc însă, acolo unde știm că se plămădește jocul și sunt tăiate din fașă acțiunile adverse, Gomelt, Hanca și Cooper ar trebui să fie peste Mrzljak, Biceanu și Julien Begue.
La decari, oamenii care măcar în teorie influențează decisiv cursul unei partide, Dan Nistor este deasupra lui Azdren Llullaku. Tot în teorie. În practică, inimosul Nistor suspină după banii lui Becali, care îl momise cu un transfer.
Cum zice președintele David, să avem răbdare cu Bratu. Noi chiar avem, nu demitem și nu numim antrenori. Eșecul lui Bratu, alături de cel tot mai palpabil al lui Dică, ne-ar duce la concluzia că tinerețea, atât în teren, cât și pe banca tehnică, este mai curând un handicap decât un avantaj. O concluzie tristă, cu tot respectul pe care îl purtăm bătrânilor.
sursa: blogsport.gsp.ro/geambasu
[endtext]
Comentarii
Trimiteți un comentariu