Post Top Ad






Momentul în care dinamoviștii au crezut că nu mai scapă: "Au răsturnat autocarul

 




Cred că aş gestiona mai bine… Din 3 campionate pe care le-am pierdut, două le-aş fi luat. Şi sigur n-aş mai fi pierdut intrarea în Champions League, când am pierdut cu Urziceniul. Aş gestiona altfel lucrurile.


Altfel gestionam, altfel le aranjam, altfel discutam, altfel pregăteam […] Preferam să mai stau un an în închisoare, dar să mă duc în Liga Campionilor. Este durerea mea cea mai mare”, a mărturisit Cristi 



Borcea la podcastul podcastul #AmeritatcuNasrin.

Cristi Borcea despre stadionul lui Dinamo: „Pierdeam 15-20 puncte”

Cristi Borcea recunoaște că este un fan înrăit al roș-albilor.

„Eu am crescut în galerie, m-am născut și am crescut cu Dinamo. Mă uit și urmăresc, poate nu cu intensitatea din trecut, dar sunt cu gândul și inima la Dinamo.

Sperăm ca anul acesta să intre și Dinamo în refacere și să facă un stadion care să ne facă mândri. Să construiască o echipă puternică, dar cel mai important e acest stadion.



Dinamo va avea un plus și o să fim ca în 2010, când am fost echipa deceniului. Eu sper să vină cât mai 

mulți oameni lângă Dinamo și să se facă o echipă competitivă. Singura șansă a lui Dinamo este acest stadion.

Eu am fost și Dinamo pierdea în jur de 15-20 de puncte din cauza stadionului. Uitați-vă la Rapid…. 

Datorită stadionului, atmosfera a ajuns unde au ajuns”, a declarat, de curând, Cristi Borcea la ProSport LIVE.

„Când am pierdut primul campionat în sezonul 1998/1999, am avut trei săptămâni în care n-am dormit 


deloc. Fotbalul m-a făcut să am operații pe cord deschis la 41 de ani. Și în momentul de față sunt pe pastile.

N-am regretat nici când am făcut operația pe cord, nici când am pierdut campionate, nici când am ratat 


calificarea în Champions League, nici când am fost la pușcărie 5 ani și jumătate”, a declarat Cristi Borcea la podcastul „Ameritat cu Nasrin”.


"Tensiunea era destul de mare pe toate stadioanele din deplasare, că oamenii ne vedeau reprezentanţii Miliţiei şi ai Securităţii şi ne tratau ca atare. Noi eram sportivi, aşa funcţionau lucrurile, nu aveam noi treabă cu Securitatea.


Eram toţi angajaţi în Miliţie, aveam grade, dar nu mergea niciunul pe stradă sau ceva. Apoi unii au rămas în Poliţie, da.

Dar au fost momente pe stadioane, în care presiunea era atât de mare, iar Poliţia nu îşi permitea să facă anumite lucruri cu cei care perturbau liniştea şi chiar ne rugau să nu ripostăm, să nu facem niciun gest, absolut nimic. Nu mi-era frică", a povestit Stelea, la Fotbal Club.


"Aaa, că lucrurile degenerează? Păi ei au trăit-o. Noi eram la Campionatul Mondial din Italia, în 1990, iar ei jucau un meci în campionat, la Bacău.


Şi au plecat de la Bacău la 4-5 dimineaţa, când au putut să iasă din vestiar. Au câştigat acolo şi au vrut să răstoarne autocarul, numai că au vrut să-l răstoarne spre tribună şi a rămas sprijinit de tribună.

Şi nici n-au mai putut să-l tragă înapoi. Şi a rămas autocarul aşa, l-au și spart. Mi-aduc aminte că şoferul a venit de la Bacău cu o cască de motociclist pe cap şi conducea aşa pentru că nu avea parbriz", a spus Bogdan Stelea, la Fotbal Club.



Comentarii